Reziliența prin cultură. Justiția memoriei | Ioan Stanomir - Rusia, Uniunea Sovietică și noi

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
De ce este bine să pledăm cauza unei justiții a memoriei? Ce fel de atitudine ar trebui să adoptăm față de diversitatea Estului, atunci când vorbim despre memorie și modele: să prețuim ceea ce descoperim sau să fim mai degrabă prudenți? Despre ce fel de justiție a memoriei ne învață unul dintre cei mai importanți intelectuali ai modernității, Anton Pavlovici Cehov? Ce înseamnă „a doua Rusie” și care este forța ei acum, când armele vorbesc? De ce trebuie să ne întoarcem atât de departe în trecut pentru a înțelege ce ni se întâmplă astăzi, în prezentul nostru atât de turbulent? Putem spune că, în oglinda cea bună a istoriei, există și o „a doua Românie”? În suita de dialoguri care se subsumează seriei de conferințe „Justiția memoriei”, Ioan Stanomir, scriitor, profesor universitar și gânditor politic, și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, explorează firele de adâncime dintre Rusia, Uniunea Sovietică și noi, reliefând reperele unei geografii spirituale ce include întregul spațiu central-european, cu modelele și personajele sale având multiple fațete, dar și cu memoria lui culturală, adesea traumatică.

0:00 Ioan Stanomir - Rusia, Uniunea Sovietică și noi

10:35 „Educația, în pofida aparențelor, nu se adresează decât individului. Individul se autoeducă prin contact cu cărțile, cu filmul, cu teatrul, cu muzica, cu viața lui, cu cultura populară.”

20:51 „Osip și Nadejda Mandelștam sunt un caz aparte, pentru că Osip Mandelștam e în sine unul dintre marii poeți ai modernității. E fondatorul, alături de Ahmatova și de Gumiliov, al curentului acmeist, care este, de fapt, opusul simbolismului rus, un curent al clarității și al limpezimii. Mandelștam a fost fascinat de Dante...”

31:08 „Cred că scriitorii ruși au simțit întotdeauna că sub picioarele lor se află ceva neobișnuit de puternic și de neliniștitor. A simțit-o Dostoievski, care a crezut că această energie va salva lumea, a simțit-o Turgheniev, care era neliniștit de această energie, a simțit-o Bulgakov, care a descris-o în «Garda albă».”

40:39 „Dacă Cehov ar fi trecut de 1917, e greu de crezut că ar fi avut parte de o viață senină. Ar fi avut, poate, parte de exil, ar fi avut parte de foamete. El nu era atât de diferit ca structură sufletească de Osip Mandelștam. Și uite ce a pățit Osip Mandelștam sau ce a pățit Boris Pasternak. Adică au fost persoane supuse unei presiuni extraordinare...”

49:41 „Kiseleff e un astfel de personaj ambiguu. El este înger și demon pentru români. E reformator, dar este reformatorul care pregătea, de fapt, încorporarea Principatelor în imperiu. Și proximitatea cu oameni precum Kiseleff și cei asemenea lui îi pregătește, de fapt, pe pașoptiști, care înțeleg că din această îmbrățișare românii nu vor mai ieși bine.”