Reziliența prin cultură. Mihaela Mancaș | Dicționar de stilistică

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

De ce uităm, adesea, că stilul este omul? S-ar putea afirma că dicționarele sunt un fel de școală cu program prelungit? Cum s-a ivit ideea acestui proiect, ținând seama de profilul „Dicționarului de stilistică”? Ce fel de ghid este o asemenea carte și în ce domenii putem naviga mai bine dacă o avem în apropiere? Ne permite, oare, stilistica să înțelegem mai bine viața? Ce capcane am putea ocoli cu ajutorul unui instrument atât de sofisticat și de prețios în același timp? Care a fost vârsta de aur a retoricii? Trăim vremuri fertile pentru o știință atât de venerabilă cum este stilistica? Prin ce devine cu atât mai importantă o istorie stilistică a literaturii? Explorând arhitectura „Dicționarului de stilistică”, dialogul dintre Mihaela Mancaș, profesor emerit, unul dintre cei mai valoroși specialiști în stilistică literară, și publicistul și scriitorul Cristian Pătrășconiu reliefează punctele de convergență dintre diferitele științe ale limbii, inserțiile structuraliste care au reconfigurat în secolul trecut direcțiile de cercetare lingvistică, precum și rolul stilisticii în analiza estetică a creațiilor literare, invitându-ne la o subtilă reflecție asupra frumosului artistic.

7.24 „În momentul de care vorbesc eu, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, era deja în decadență. Se ridicau, cum să spun, poeticile romantice, care negau complet orișice clasificare de tip retoric, și retorica a murit. S-a stins de tot. A fost scoasă din școli, nu s-a mai făcut niciun fel de aluzie la ea și toată lumea, toți romanticii și chiar și simboliștii au început să o nege...”

17.06 „Stilistica este o știință, o umbrelă largă. Ea poate să cuprindă – și cuprinde, de fapt – tot ce ține de expresivitate. În termeni mai largi și mai pompoși, am zice tot ce ține de frumos. Și atunci, toate subdisciplinele ei se referă la o variantă sau alta de tip de text sau la particularități ale unor tipuri de texte.”

24.50 „Acest abuz de cunoaștere a figurilor și de definire a figurilor a dăunat școlii, aplicării, să zicem, în analiza poeziei a acestui tip de analiză. Au fost profesori care au inspectat foarte multe școli: și elementare, adică gimnaziale, și mai elevate, la liceu. Se ajunsese la aprecierea unei poezii după ce i se făcea inventarul figurilor...”

32.18 „El [structuralismul] a avut însă merite extraordinare și aș spune, revenind la întrebarea dumneavoastră, că în stilistică poate mai mult decât în altă parte. În retorică deja – am văzut –, acea interpretare semantică a figurilor a fost salvarea. A fost excelentă și a dat ocazia, după aceea, reinterpretării textului de poezie.”

38.29 „Am avut între stilisticienii români doi iluștri reprezentanți ai fiecăreia dintre aceste direcții. Stilistica lingvistică a fost, să zicem așa, închisă în cartea lui Iorgu Iordan, «Stilistica limbii române». Stilistica lui Iordan este o stilistică a limbii...”