Loading...
educationself improvement
Reziliența prin cultură. Taina Evangheliei | Marius Ciobotă
About this Episode
Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
Cum s-ar putea încadra, din punct de vedere istoric, conceptul „taina Evangheliei”? A întrezări această taină presupune o îmbogățire sau o diminuare a ei? Avem nevoie de îndrumători, de maeștri spirituali pe un asemenea drum sinuos care implică un intens efort personal? Cum s-au născut glosele duminicale din cartea „Taina Evangheliei” și cui se adresează ele într-un mod profund? Care ar fi, metaforic vorbind, „inima” acestor texte? Dar „mintea” lor? În ce fel privim lumea cu ochiul interior și cât de importantă este, în acest proces, confruntarea dintre întunericul tenebrelor și lumina divină? Reflectând asupra gloselor duminicale din volumul „Taina Evangheliei”, dialogul dintre Părintele Marius Ciobotă, specialist în teoria comunicării și stilistică religioasă, și publicistul și scriitorul Cristian Pătrășconiu explorează semnificația acestor exerciții de hermeneutică și exegeză biblică, dar și treptele autocunoașterii pe calea revelării Cuvântului divin, așa cum ni se dezvăluie acesta prin textul evanghelic duminical.
4.06
„De fiecare dată când încerci să explici sau să luminezi taina, mai cu seamă taina lui Dumnezeu, simți că rămâne ceva care te provoacă în continuare și pe care trebuie să-l cauți. Însăși această căutare este o jertfă până la urmă, este o ofrandă pe care o aduci: faptul că-l cauți.”
12.38
„De menționat că Nicolae Steinhardt, monahul Nicolae de la Rohia, cum se intitula el, a dorit ca această carte a lui [Dăruind vei dobândi] să fie intitulată, de fapt, Cuvinte de credință, ceea ce mi se pare, iarăși, o formulare mai mult decât binecuvântată.”
20.36
„E un drum sinuos [către taină], un drum care te stimulează, care te provoacă, care te obosește la un moment dat, te ostenește mai degrabă, pentru că îți dai seama cât de departe ești sau, oricât ai înainta, îți dai seama cât de departe ești de locul unde tu crezi că ai fi putut să ajungi.”
26.16
„Ele [glosele duminicale] n-au fost experimentate cumva la amvonul bisericii; au fost pur și simplu scrise, deci n-au o dimensiune retorică definită, ci sunt gândurile mele – sigur, susținute și de ale altora.
38.10
„Vedem cu ochiul interior mai bine sau mai puțin bine, în funcție de cât de curat este ochiul interior. Dacă ochiul tău va fi curat, luminat, tot trupul tău, toată ființa ta – spune Mântuitorul în Evanghelie – va fi luminată.”
45.09
„În actul cunoașterii lui Dumnezeu, în actul pătrunderii în această taină a lui Dumnezeu sau al apropierii de Dumnezeu – până la urmă, cunoașterea lui Dumnezeu sau de Dumnezeu este un proces profund și care implică un progres, implică o gradație, o evoluție –, putem să vorbim de trepte, de stadii, de faze ale cunoașterii.”
Cum s-ar putea încadra, din punct de vedere istoric, conceptul „taina Evangheliei”? A întrezări această taină presupune o îmbogățire sau o diminuare a ei? Avem nevoie de îndrumători, de maeștri spirituali pe un asemenea drum sinuos care implică un intens efort personal? Cum s-au născut glosele duminicale din cartea „Taina Evangheliei” și cui se adresează ele într-un mod profund? Care ar fi, metaforic vorbind, „inima” acestor texte? Dar „mintea” lor? În ce fel privim lumea cu ochiul interior și cât de importantă este, în acest proces, confruntarea dintre întunericul tenebrelor și lumina divină? Reflectând asupra gloselor duminicale din volumul „Taina Evangheliei”, dialogul dintre Părintele Marius Ciobotă, specialist în teoria comunicării și stilistică religioasă, și publicistul și scriitorul Cristian Pătrășconiu explorează semnificația acestor exerciții de hermeneutică și exegeză biblică, dar și treptele autocunoașterii pe calea revelării Cuvântului divin, așa cum ni se dezvăluie acesta prin textul evanghelic duminical.
4.06
„De fiecare dată când încerci să explici sau să luminezi taina, mai cu seamă taina lui Dumnezeu, simți că rămâne ceva care te provoacă în continuare și pe care trebuie să-l cauți. Însăși această căutare este o jertfă până la urmă, este o ofrandă pe care o aduci: faptul că-l cauți.”
12.38
„De menționat că Nicolae Steinhardt, monahul Nicolae de la Rohia, cum se intitula el, a dorit ca această carte a lui [Dăruind vei dobândi] să fie intitulată, de fapt, Cuvinte de credință, ceea ce mi se pare, iarăși, o formulare mai mult decât binecuvântată.”
20.36
„E un drum sinuos [către taină], un drum care te stimulează, care te provoacă, care te obosește la un moment dat, te ostenește mai degrabă, pentru că îți dai seama cât de departe ești sau, oricât ai înainta, îți dai seama cât de departe ești de locul unde tu crezi că ai fi putut să ajungi.”
26.16
„Ele [glosele duminicale] n-au fost experimentate cumva la amvonul bisericii; au fost pur și simplu scrise, deci n-au o dimensiune retorică definită, ci sunt gândurile mele – sigur, susținute și de ale altora.
38.10
„Vedem cu ochiul interior mai bine sau mai puțin bine, în funcție de cât de curat este ochiul interior. Dacă ochiul tău va fi curat, luminat, tot trupul tău, toată ființa ta – spune Mântuitorul în Evanghelie – va fi luminată.”
45.09
„În actul cunoașterii lui Dumnezeu, în actul pătrunderii în această taină a lui Dumnezeu sau al apropierii de Dumnezeu – până la urmă, cunoașterea lui Dumnezeu sau de Dumnezeu este un proces profund și care implică un progres, implică o gradație, o evoluție –, putem să vorbim de trepte, de stadii, de faze ale cunoașterii.”
Hosts & Guests
No transcript available for this episode.
