Reziliența prin cultură. Teodor Baconschi | Scrieri 4

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
Mai avem astăzi motive temeinice pentru a susține că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile? De unde începe drumul spre limpezirea acestei lumi? De la ceilalți sau de la noi înșine? Ce este religia puterii în raport cu puterea religiei? Se adeverește, în prezent, sensul profeției că secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc? Care este distincția dintre sintagmele „cetatea sub asediu” și „cetatea asediată”? De unde provin cele mai puternice atacuri asupra libertății și democrației: din Vest sau din Est? Ce rol are centrul, ca idee reglatoare , în această bătălie? De ce miza este atât de importantă, încât acesta devine nu numai un mijloc, ci și un scop în sine? Cu ce arme sau instrumente se poate (re)cuceri? Cum putem naviga prin lumea în care trăim? Ne retragem într-un turn de fildeș sau ne implicăm în viața cetății? Reflectând asupra marilor teme prefigurate în corpusul de eseuri din volumul „Scrieri 4. Darul desăvârșit & Cetatea sub asediu & Pe ce lume trăim”, dialogul dintre Teodor Baconschi, eseist, diplomat și istoric al religiilor, și publicistul și scriitorul Cristian Pătrășconiu configurează o radiografie lucidă și revelatoare a lumii noastre, scindate între ontologie și deontologie, între riscuri și provocări, între ceea ce a visat să fie și ceea ce este cu adevărat.
8:55 „Cred că «homo religiosus» este o constantă, o dimensiune a omului, pur și simplu. Deci asta vedem, că apetitul de spiritualitate, de depășire a propriei condiții, de înțelegere a lucrurilor ultime îl însoțesc pe om dintotdeauna și așa va fi până când va exista...”

18:28 „E o idee severă, o idee insuportabilă. Dacă stai să te gândești la tot ce implică faptul că nu există decât un Dumnezeu, restul fiind umbre, idoli, ficțiuni, fantasme, iluzii... De asta cred că și filosofia secolului al XXI-lea, care își face loc acum undeva între morala noului panteism, ecologism și etosul postumanist, va reveni la vechiul repertoriu...”

27:40 „Factorul uman pune în criză bunătatea omului, tocmai pentru că prin bunătatea noastră constitutivă am făcut loc, ontologic, în lume răului. Știm prea bine: răul nu are cum să țină de domeniul divin și, prin urmare, creația nu e atât ea rea, cât noi avem un ochi care poate să proiecteze asupra ei răul moral, răul absenței lui Dumnezeu, răul dezordinii.”

40:41 „Poate că aici a greșit, în expansiunea lui comercială, liberală, Occidentul, căzând prea ușor în convingerea că drepturile omului se răspândesc ideal, irezistibil, dar cu putere și viteza luminii, că, dacă a căzut Zidul Berlinului și a explodat URSS, toți conducătorii și popoarele lumii vor spune: «Uite, de mâine suntem liberi, democrați...»”

47:05 Internetul ne oferă un model de cunoaștere de tip neuronal, ca o obiectivare a structurii creierului, și ne arată și că poți salva ideea de centru în rețea, deci să o umanizezi urmărind policentrismul. Asta te face să nu pierzi din vedere conceptul de centru, dar, în același timp, să nu-l absolutizezi, să nu faci din el un alt idol...”

53:29 „[Darul desăvârșit] este o rugăciune care se referă la Sfânta Euharistie, adică la Hristos euharistic, felul sacramental pe care întemeietorul creștinismului, Dumnezeu și om, l-a instituit pentru a rămâne, prin împărtășire directă, în comuniune cu el.”